26 Noiembrie 1865. Un simplu calcul matematic ne spune că au trecut exact 153 de ani de atunci. Atâția ani au trecut de când cartea Alice's Adventures in Wonderland a fost publicată.
Totuși, nu a fost prima ediție. Prima tentativă de publicare a fost un eșec. În luna iulie a aceluiași an, cartea fusese tipărită, cu toate acestea, exemplarele au fost retrase din cauza tipăririi de proastă calitate și o nouă ediție, considerată astfel "prima", a fost publicată pe 26 Noiembrie 1865.
Astăzi, după atâția ani, "aventurile" lui Alice nu au fost uitate.
Charles Lutwidge Dodgson, numele real al lui Lewis Carroll, s-a remarcat ca un scriitor excepțional, capabil să jongleze cu cuvintele astfel încât să dezechilibreze logica și să construiască un univers fantastic și plin de nonsens.
El a fost, de asemenea, un matematician, fotograf și diacon anglican.
Opera, deși este o ficțiune, se presupune că o anumită Alice ar fi inspirat povestea. Alice din realitate, fiica unui apropiat al scriitorului, era pasionată de povești, ca orice alt copil. Povestea ar fi luat naștere în timpul unei călătorii cu barca, călătorie în timpul căreia Alice i-a cerut să îi spună o poveste plină de nonsens ( “with lots of nonsense in it”). Lewis Carroll a negat întotdeauna legătura dintre cele două Alice.
Petrecute vara, Aventurile lui Alice încep după ce cade printr-o gaură de iepure în universul ce avea să se numească Wonderland/Țara Minunilor, după ce l-a urmărit pe Iepurele Alb.
Alice este considerată un simbol cultural. Descrisă în contradicție cu imaginea unul copil de la vremea respectivă, personajul sugerează ideea de a te reimagina, de a te reinventa permanent.
Povestea ei continuă și în volumul doi, Alice through the Looking-Glass când ea pășește printr-o oglindă într-o lume alternativă.
Cele două cărți despre Alice sunt frecvent reilustrate.
Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara Oglinzilor au avut parte de un succes critic și comercial în timpul vieții lui Carroll; mai mult de 150.000 de exemplare din Alice în Țara Minunilor și 100.000 de exemplare din Alice în Țara Oglinzilor au fost tipărite până în 1898.
Din anii 1930 și până în anii 1940, cărțile au intrat în atenția criticilor literari psihanalitici. Freudienii credeau că evenimentele din Alice în Țara Minunilor reflectă personalitatea și dorințele autorului, pentru că poveștile pe care s-au bazat au fost spuse în mod spontan. În 1933, Anthony Goldschmidt a introdus „ideea modernă a comportamentului sexual deviant reprimat al lui Carroll”, presupunând că Alice a servit ca reprezentare a lui Carroll în roman; este posibil însă ca lucrarea influentă a lui Goldschmidt să fi fost menită a fi o farsă. Oricum, analiza freudiană a fost găsit în cărți simboluri ale „metaforelor freudiene clasice”.
Walt Disney a creat o reprezentare influentă a lui Alice în adaptarea cinematografică din 1951, care a ajutat la remodelarea imaginii lui Alice din cultura pop. Deși filmul nu a avut succes la timpul prezentării sale originale, el a devenit popular mai târziu în rândul studenților de colegiu, care au interpretat filmul ca o poveste creată prin utilizarea drogurilor. În 1974, Alice în Țara Minunilor a fost relansat în Statele Unite ale Americii, cu reclame care s-au bazat pe această asociere. Asocierea poveștii cu utilizarea drogurilor persistă ca o interpretare „neoficială”, în ciuda statutului filmului de divertisment de familie.
Formația americană Jefferson Airplane a lansat în 1967 albumul Surrealistic Pillow unde se remarcă melodia White Rabbit care face referire atât la aventurile lui Alice, cât și la droguri. Un vers din melodie, "Go Ask Alice", a inspirat o carte tip jurnal despre dependența de droguri, carte apărută în 1971 de un autor anonim.
Jefferson Airplane - White Rabbit
Alice's Adventures in Wonderland e un must-read, indiferent de vârstă, un copil trăiește aventurile în sincron cu Alice, un adult observă profunzimea din spatele cuvintelor.
Surse inspirație:
wikipedia.org, alice-in-wonderland.net, weheartit
Comentarii
Trimiteți un comentariu