Virginia Woolf -Never let me go

Virginia Woolf a fost nascuta intr-o casa privilegiata. Tatal ei, Sir Leslie Stephen a fost istoric, critic, editor, mama-Julia Princep-nascuta in India, a servit drept model pictorilor Pre-Rafaeliti. Fiecare parinte a mai fost casatorit si cei opt copii au fost crecuti impreuna in casa din Hyde Park, Kensington. Sir Stephen a fost unul din prietenii lui William Thackery, precum si ai altor ganditori ai vremii. Matusa mamei sale a fost faimosul fotograf din sec XIX, Julia Margarte Cameron. Doi dintre fratii ei au studiat la Cambridge, iar Virginia Woolf a studiat greaca si latina la King's College London. Toate aceste imprejurari au indemnat-o pe Virginia Woolf spre arta scrisului, iar cei patru ani petrecuti la King's College spre o forma radicala de feminism. Se spune ca ar fi avut o relatie amoroasa cu poeta Vita Sackville-West descrisa in Orlando.





Desi Virginia Woolf este acum acceptata ca o mare scriitoare si una din precursoarele feminismului, lucrarile ei nu au fost larg acceptate decat la 50 de ani de la publicarea lor. A fost femeia care a scris impotriva curentului, o minte sclipitoare dar fragila.





Moartea timpurie a mamei la doar 13 ani, i-a pricinuit prima cadere nervoasa, iar moartea tatalui noua ani mai tarziu i-a provocat primul colaps. Se crede ca crizele nevoase ulterioare perioadelor depresive repetate sunt in principal cauzate de abuzurile sexuale din partea celor doi frati vitregi George si Gerald Duckworth. Dupa moartea tatalui impreuna cu Vannesa si Adrian-fratii ei, vand casa din Hyde Park si se stabilesc in Bloomsbury. Aici se va forma nucleul cercului literar 'Grupul Bloomsbury”. In aceasta perioada il intalneste pe Leonard Woolf, "evreul fara un banut", si cu care se va casatori in 1912. In 1917 au fondat "Hogarth Press" unde isi va tipari mai tarziu romanele Virginia si unde apar si romanele lui T.S. Elliot , E.M. Forster.

                                                                




In 1934 Virginia Woolf ii face un portret nonconformist Reginei Maria: a fost regina Maria o feminista inaintea vremii in ciuda custii aurite in care ascendenta si familia regal i-au impus sa traisaca?
Multe autobiografii au aparut in aceasta toamna, spune Virginia Woolf in Time and Tide,  dar nici una nu pare la fel de interesanta ca Povestea Vietii Mele de Regina Maria. Motivul : este alteta regala in sine, ca poate sa scrie si ca nici o alteta regala nu a mai scris pana acum si consecintele sunt cat se poate de serioase. Nimeni nu pretinde ca este un fel de Saint Simone sau Proust. Dar nu putem nega ca prin talentul ei scriitoricesc nu si-a castigat libertatea. Nu mai este o regina intr-o cusca, si-a castigat dreptul ca orice alta fiinta umana sa rada, sa spuna ce-i place, sa fie ceea ce este. Si daca ea a reusit sa evadeze la fel si noi. Regalitatea nu mai este atat de regala... Pe scurt sunt la fel ca noi.



Intr-o zi de primavara, pe 28 Martie 1941, dupa ce trecusera zorile celui de-al doilea razboi mondial,Virginia Woolf, si-a umplut buzunarele cu pietre si s-a aruncat in raul din spatele casei unde traia cu sotul sau Leonard Woolf. A lasat in urma jurnale tulburatoare, eseuri, mai putin cunoscutele carti pentru copii, cea mai lunga si fermecatoare scrisoare de dragoste din literatura(Orlando), dar cea mai emotionanta ramane scrisoarea sinucigasa adresata lui Leonard.



" Dragul meu,
Sunt din ce in ce mai sigura ca am sa innebunesc din nou. Simt ca nu mai putem trece inca o data prin asa vremuri grele. Si de data asta nu-mi voi mai reveni. Incep sa aud voci si nu ma mai pot concentra. Asa ca fac ceea ce cred ca e cel mai bun lucru de facut.Tu mi-ai dat cea mai mare fericire posibila. Ai fost pentru mine tot ceea ce se putea fi. Nu cred ca doi oameni ar fi putut mai fericiti trecand prin aceasta cumplita boala. Nu pot sa lupt mai departe. Stiu ca iti stric viata si ca fara mine vei putea lucra in sfarsit. Si tu stii ca stiu asta. Vezi ca nici nu pot sa scriu asta ca lumea. Nici nu pot citi. Ceea ce vreau sa spun este ca iti datorez toata fericirea din viata mea tie. Ai fost tot timpul atent cu mine si foarte bun. Vreau sa subliniez asta- toata lumea o stie. Daca cineva m-ar fi putut salva ai fi fost tu. Totul s-a distantat de mine mai putin certitudinea bunatatii tale. Nu mai pot continua risipindu-ti viata nici un pic.
Nu cred ca doua pesoane ar fi putut fi mai fericite decat am fost noi."


La nicio o luna dupa moartea Virginiei Woolf au aparut reactii impotriva acestui testament si cum ca  nu ar trebui sa se simpatizeze cu formularea: “I feel I cannot go on any longer in these terrible times.” De data aceasta Leonard Woolf s-a decis sa reactioneze si a trimis o scrisoare publica ca raspuns in Sunday Times si in care sublinia ca agonia la care se referea nu avea legatura cu timpurile tulburi in care traiau, ci la  boala care o macina de douazeci si cinci de ani, careia nu ii mai putea face fata si careia i s-a decis sa capituleze. 



                                  And it's over/And I'm going under/But I'm not giving up!
                                                                    I'm just giving in. 
                     ( Florence and the Machine-Never let me go- a tribute to Virginia Woolf)

Corpul i-a fost gasit trei saptamani mai tarziu de niste copii. A fost inmormantata in spatele gradinii din Monk's House, iar cuvintele , din The Wavesce-i stau alaturi sunt:
                  "Against you I will fling myself, unvanquished and unyielding, O Death!" 
                                                              

     surse text:
     http://www.brainpickings.org/
     http://www.tkinter.smig.net/

Comentarii